Din cauza rugăciunilor ei fierbinți, acel loc radia pe timp de noapte. Datorită luminii supralumești care acoperea locul, s-a păstrat obiceiul ca măslinul să fie numit „scorbura sfântă”. Din perioada în care a trăit și s-a nevoit acolo și până în zilele noastre, locul este considerat sfânt și purtător de har.

Când gherondisa trăia în scorbura sfântă, aprindea candela în aer liber și nu o stingea nici măcar atunci când vremea era foarte rea. Dimpotrivă, cei care ocupaseră samavolnic incinta mănăstirii au aprins o candelă în biserică, însă aceasta s-a stins imediat după ce fusese aprinsă. O asemenea furie a pus stăpânire pe acei oameni, încât au sfărâmat candela Anastasiei. După puțin timp, însă, iapa proprietarului le-a aruncat la pământ pe soția și fiica acestuia, care, smerindu-se după această întâmplare, au căutat iertare de la gherondisa pentru fapta lor lipsită de evlavie.

Gherondisa Anastasia a fost ultima ctitoră și înnoitoarea vieții monahale a Mănăstirii „Maica Îngerilor”.