„Aşadar, sufletul vă este tare strâmtorat! Îl va încălzi Domnul şi se va lărgi. Răbdarea, predarea totală în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptarea hotărârilor Lui sunt cei mai buni călăuzitori ai vieţii noastre. Iar rugăciunea este atmosfera în care trebuie să trăim şi să respirăm. Totul este aici. Este mai bine să ne mişcăm puţin câte puţin, decât în salturi. Staţi şi aşteptaţi. Dar iată că vine şi postul: Să postim, fraţilor, cu o postire plăcută. Vai, când postul nu ne este plăcut nici nouă, nici lui Dumnezeu! Cât de neputincioşi am devenit! Şi toate acestea, pentru că ne socotim drepţi... Păcătosul nu se va cruţa pe sine; iar când îşi va simţi păcătoşenia, atunci să te ţii, trup păcătos!”

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învățături și scrisori despre viața creștină, Editura Sofia, p. 11)