Încercați să sporiți rugăciunea și, odată cu ea, încrederea în mila Cerescului Părinte. Cereți duhovnicului dumneavoastră să vă cerceteze mai des și să vă binecuvânteze a vă apropia mai des de Sfânta Împărtășanie. Dacă programul vă  îngăduie, participați mai des la Taina Sfântului Maslu, cu deplina încredere că Desăvârșitul Doctor al sufletelor și al trupurilor noastre vă va izbăvi de orice neputință sufletească și trupească. Și peste toate, nu uitați că Dumnezeu este iubire, că îndurarea și milostivirea Sa față de fiecare dintre noi sunt izvoare nesecate. Depinde de noi cât de mult dorim să beneficiem de aceste daruri neprețuite.

Cu doriri de sănătate, pr. Mihail

Si eu am trecut prin ceva asemanator anul trecut.. duhovnicul meu mi-a zis la un moment dat ca ce ii tot spun de moarte, sa las moartea, ca si cum nu moartea in sine era asa de importanta, ci mai degraba gândurile acestea de neliniste, de ingrijorare, de rau mereu. Dumnezeu ne stie unde suntem, nu murim cand vrem noi, ci cand vrea Dumnezeu, vorba aia. El stie cum lucreaza in fiecare si gandurile de neliniste pentru mine au folosit mult.
Un părinte spunea sa nu ne rugam prea insistent pentru sanatate, sa nu ne rugam sa ne facem bine, ci sa ne facem buni.
Sper sa iti foloseasca macar un gand din ce ti-am scris, pe mine ma ajuta simplul fapt sa stiu ca mai sunt oameni care trec prin acelasi lucru ca mine.
Dumnezeu are grija de noi chiar daca nu simtim asta mereu, fiecare stare ne foloseste si nicio stare -buna sau rea- nu ramane neschimbată in timp.
Acoperă gândurile urâte cu rugăciunea inimii, nu le da importanta. Putere si incredere de la Dumnezeu sa ai :).