Cine folosește mila pentru aproapele și asprimea pentru sine, atunci începe a-și ușura conștiința. Dar atâta vă spun: ascultarea, zicând „Doamne Iisuse…”. În timpul acela capeți dragoste de rugăciune și de biserică, și așa vei putea spori. Conștiința nu ne mai mustră, din cauza grijilor; sunt multe mărunțișuri...

Când vine un gând și-mi spune că-s mai bun ca acela, pierd; dar când vin, să zicem „Doamne Iisuse…” și așa vom scăpa.

Mintea coboară în inimă când rânduiește Bunul Dumnezeu. Nu stă în puterea noastră. Până atunci, trebuie a nu sta de vorbă cu gândurile și a zice „Doamne Iisuse…”.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, pp. 50-51)