Primul studio foto athonit a fost înfiinţat la Mănăstirea Sfântul Pantelimon la începutul anilor 1870. Cu binecuvântarea stareţilor, toate evenimentele din viaţa călugărilor au fost surprinse pe film. Istoria foto a mănăstirii ruseşti a durat până în anii 1930, când a început să se stingă din cauza lipsei de bani.

Arhiva mănăstirii arată că, în perioada cuprinsă de la sfârșitul secolului XIX și până la începutul secolului XX, călugării ruşi distribuiau săptămânal pomană celor nevoiași. Din două porturi din sudul Rusiei, Odesa și Taganrog, nave mari și mici, încărcate cu alimente, porneau săptămânal către mănăstirea Sfântul Pantelimon din Athos. Acestea erau destinate pentru cei 3.000 de vieţuitori ai Mănăstirii Sfântul Pantelimon și pentru cei 4.000 de argaţi ruşi, care au lucrat la diferite mănăstiri, metoace, chilii și colibe din Sfântul Munte.

În zilele de pomană, la poarta mare a mănăstirii cerşeau o mulțime de călugări săraci și pelerini evlavioși. Aproximativ 600-800 de persoane primeau cereale din mâinile călugărilor.

Pe 14 august/27 august 1903 mănăstirea Sfântul Pantelimon a primit o scrisoare de la Sfânta Chinotită, care și-a exprimat nemulțumirea față de cerșetoria călugărilor. Conducerea Sfântului Munte a cerut Mănăstirii Sfântul Pantelimon de a înceta obiceiul acesta și de a găsi o formă mai acceptabilă de a hrăni şi ajuta călugării săraci.

Pe 21 august/3 septembrie 1903, călugării săraci au primit ultima pomană la poarta Mănăstirii Sfântul Pantelimon. Atunci, Monahul Gavriil a făcut o fotografie. Când fotografia a fost developată, imaginea Maicii Domnului a apărut în mod uimitor în partea stângă a imaginii, primind cu smerenie un pesmet binecuvântat. Nu cu mult timp înainte, câţiva fraţi au văzut-o în mod clar pe Maica Domnului printre călugării de la poartă şi a voit să-i spună portarului despre asta, dar în ziua când a fost făcută fotografia nimeni nu o văzuse.

După acest eveniment, mănăstirea a continuat să ofere hrană pentru nevoiașii din Sfântul Muntele Athos.