În 20 aprilie 2007 am făcut câteva analize la Spitalul Papagheorghiou. M-am dus după rezultate pe 1 mai. Doctoriţa a constatat că ceva nu era în regulă: aveam talasemie. Mi-a spus că va trebui să consult un specialist hematolog şi mi-a lăsat impresia că este vorba de ceva foarte grav. Doctoriţa mă privea, mă întreba, părea foarte neliniştită – m-am înspăimântat şi eu. În final am hotărât să repet analizele peste 10 zile, şi să vedem la ce specialist urma să merg.

Număr zilele: data respectivă pica în 9 iunie. M-am gândit că o să avem slujbă de priveghere la biserica noastră, în cinstea sfinţilor noştri, precum şi a Sfântului Luca doctorul.

Încă de seara m-am uns cu ulei de la candela Sfântului Luca, m-am rugat, apoi am cântat troparul sfântului, i-am încredinţat problema mea şi am adormit liniştită. A doua zi dimineaţa am băut agheasmă de la Mănăstirea Panaghia Dovra. Am făcut analizele în data de 9 iunie dimineaţa. Seara era priveghere. Am sărutat cu emoţie moaştele sfinţilor si ale Sfântului Luca doctorul! După două zile m-am dus după rezultate, în tot acest timp am fost foarte liniştită. Credeam că Îl aveam lângă mine pe Hristos Însuşi, eu, nevrednica.

Am intrat în cabinet plină de optimism. Doctorul m-a văzut, m-a privit şi mi-a spus:

– Ce s-a întâmplat? Cum este posibil? Ia rezultatele analizelor mai vechi şi rupe-le, nu ai nimic. Toate sunt normale.

Eu am început să plâng. M-a întrebat:

– Acum de ce plângi?

– Dau slavă lui Dumnezeu, am spus eu, cu multă credinţă în El şi în sfinţii Lui!

Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne! De atunci cânt mereu troparul sfântului când trec pe lângă un spital, gândindu-mă că poate există vreun suflet care are nevoie de ajutorul lui. Amin.

М. K., Tesalonic

(Arhimandritul Nectarie Antonopoulos, Sfântul Luca al Crimeei – minunile contemporane, Traducere de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, Editura Sophia, București, 2012, pp. 43-44)