Unul dintre cei cărora le-a fost dat să cunoască puterea vindecătoare a Sfântului Nectarie a fost şi părintele Nectarie Vitalis.

Născut în 1930 din părinţi evlavioşi, părintele Nectarie a fost hirotonit în anul 1960 şi a slujit la una dintre enoriile din cartierul Pireu al Atenei. Din 1965, din cauza problemelor de sănătate, i s-a recomandat de către doctori să caute o regiune mai puţin poluată şi să se mute acolo. Astfel a ajuns să slujească în Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Kamariza.

Încă din primele zile în care a ajuns aici, părintele Nectarie a început să primească în vis vizita Sfântului Nectarie, care-i spunea că, în viaţă fiind, îşi dorise să locuiască aici. De aceea îl rugă să ridice în cinstea sa un mic paraclis. Fără să stea pe gânduri, părintele Nectarie a ridicat în cea mai frumoasă zonă a satului un mic paraclis cu hramul Sfântului Nectarie. Între timp însă, mulţimea închinătorilor care venea să se închine la acest sfânt locaş devenise atât de mare, încât a hotărât să construiască o nouă biserică mult mai mare, mai încăpătoare.

În 1980, după zilele încărcate de sărbătorile Crăciunului şi Epifaniei, simţind o mare slăbiciune, părintele am hotărât să meargă la medic. La unul dintre spitale, profesorul universitar Papaconstantin i-a spus că are cancer la plămâni şi că nu mai are de trăit mai mult de două luni şi jumătate.

În acest context dramatic, părintele i-a cerut Sfântului Nectarie să-l lase măcar să termine biserica, să slujească doar o Sfântă Liturghie şi după aceea poate să moară liniştit.

Într-o zi, pe când se afla în biserică, părintele Nectarie Vitalis a avut parte de un oaspete neaşteptat: Sfântul Nectarie. La sfârşitul întâlnirii, Sfântul Ierarh din Eghina l-a încredinţat: „O, copilul meu, Nectarie, nu te mai supăra atât. Este doar o încercare. Te vei face bine şi se va auzi aceasta în toată lumea!”. Apoi, deşi uşa era închisă, s-a făcut nevăzut.

Cu toate acestea, starea sănătăţii părintelui Nectarie nu s-a ameliorat. Au urmat două luni de dureri îngrozitoare. În sfârşit, a sosit ziua de 2 iunie 1980, zi în care era programat pentru operaţie la spitalul „Sfântul Sava”.

Imediat după anestezie, părintele Nectarie a auzit o voce groasă, bărbătească, care i-a spus: „Eu sunt Sfântul Nectarie şi m-am coborât acum de la Tronul lui Dumnezeu, ca să îţi aduc un mesaj de la Mântuitorul Hristos şi anume că nu îi vom lăsa să te opereze. Te vei face bine copilul meu, se va petrece minunea şi se va afla în lumea întreagă!”. După trezirea din anestezie, unul dintre doctori şi i-a spus: „Nu te nelinişti! Sfântul Nectarie nu ne-a lăsat să te operăm! Mai înainte de a te opera, a venit profesorul şi te-a mai consultat o dată cu atenţie. Ţi-a introdus pe căile respiratorii un instrument special de investigare şi a constatat că tumorile canceroase pe care le aveai şi apăreau pe radiografie au dispărut între timp. Nu mai ai nevoie, deci, de operaţie. Deja nu mai ai cancer. Să te rogi, deci, de aici înainte şi pentru noi toţi cei de aici!”.

Ştirea s-a răspândit cu repeziciune pretutindeni. Erau foarte mulţi cunoscuţi care aşteptau cu înfrigurare rezultatul operaţiei. În satul părintelui, clopotele au început să bată în ritm de mare sărbătoare. Îndată după întoarcerea acasă, a fost săvârşită o slujbă de mulţumire către Dumnezeu şi către Sfântul Nectarie.

A urmat apoi o perioadă de refacere a sănătăţii, după care părintele Nectarie s-a apucat din nou să lucreze la ridicarea bisericii. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfântului Nectarie, părintele a terminat biserica şi, în vreme ce ceruse de la Sfântul să săvârşească măcar o Sfântă Liturghie în noua biserică, a trăit încă aproape 38 de ani. Cuviosul Nectarie Vitalis a trecut la Domnul în ziua de 8 februarie 2018 şi a fost prohodit vineri, 9 februarie.

(Notă: La alcătuirea articolului au fost folosite fragmente din volumul Diac. drd. Morlova Nicuşor, Sfântul Nectarie Taumaturgul, Editura Bunavestire)