Minunea din Poveștile minunate

Volumul, să ne înțelegem, nu e o simplă repovestire a momentelor și oamenilor Unirii și, mai ales, ai desăvârșirii unității din miezul Unirii. Eseuri, atinse de naivitatea icoanelor pe sticlă, ori hotărâtoare text apoftegmă, textele se înșiră ca un lung metanier de memoria acordată între Dumnezeu și Neam.

Un proiect de suflet, început în urmă cu ceva ani, reunește pe copertă pe Gabriela și Ion NovăcescuPoveștile minunate ale României. Volumul 2, (Editura Tribuna, Cluj Napoca, 2019, 176 pg.). Pentru cei obișnuiți cu autorii, Vă aduceți aminte că primul volum a apărut în 2018, la aceeași Editură, Ion Novăcescu fiind autor și al unor lucrări monografice de anduranță informală și nu numai: Ion I. C. Brătianu. Concepție și management politic (Eikon, Cluj Napoca, 2011), Linșajul mediatic în politica românească. 1919. Adevărul versus Brătianu (Ed. Adevărul, București, 2013) și Conchistadorii Viitorului (Ed. Școala Ardeleană, Cluj Napoca, 2019).

Nu prietenia noastră din cadrul proiectului Berăria culturală la a cărei ediție 100 am fost martor activ mă face să scriu aceste rânduri, ci frumusețea unui al doilea volum dintr-un proiect de recuperare a Imaginilor Centenarului – cred că iconarii cărții s-au temut să scrie că recuperează iconostase de lumină, dar eu nu mă tem să scriu că aceasta fac – prefațat de Ioan-Aurel Pop care vede în citirea cărții dobândirea unui har necesar binelui națiunii române (pp. 4-5). Cuvântul înainte, Eroii și Facila Iluzie a lumilor de astăzi (pp. 6-9) e vărsarea de năduf o oamenilor care cinstesc istoria și o cinstesc drept o artă  a adevărului. Un adevăr dureros, în raport cu istoriile de astăzi. M-am întrebat citind cartea, cu personajele sale istorice și oarecum metaistorice înșirate în colbul de stele al paginilor, ce vor scrie, peste un secol urmașii noștri despre noi? În ce mod vom mai fi noi de povestit pentru urmașii noștri de vreme ce din contextul vremii de acum noi înșine am vrea multe uitate?

Volumul, să ne înțelegem, nu e o simplă repovestire a momentelor și oamenilor Unirii și, mai ales, ai desăvârșirii unității din miezul Unirii. Eseuri, atinse de naivitatea icoanelor pe sticlă, ori hotărâtoare text apoftegmă, textele se înșiră ca un lung metanier de memoria acordată între Dumnezeu și Neam. Fără a fi risipă de naționalism patriotard, așezarea și iconologia textului sunt echilibrat propuse lecturii. Un scurt manual de învățare a Istoriei. Dintre texte cel care mie mi-a făcut lectura dar este capitolul Odiseea lui Ion și a „Celor 10.000 de eroi ai Diviziei Sălbatice” prin iadul alb-roșu al Siberiei. 1918-1920 (pp. 63- 112) , pagină cu adevărat recuperatorie dintr-o istorie uitată și parcă voit trunchiată. Nu poți să crezi în infinitul Țării tale fără restaurarea unor astfel de episoade. Frumusețea fotografiilor (priviți atent la fotografia ce amintește de o slujbă de înmormântare pe frontul din Moldova, p. 133) și realismul lor aduc cărții un dar în plus: revelarea unei istorii mereu obturate. Anihilate de zgura neputinței de a fi noi.

 

Sursa: tribuna.ro

De la același autor

Ultimele din categorie