Minunile Sfântului Nou Mucenic Ignatie

Monahul a atins pe cei doi suferinzi cu fesul Sfântului, chemându-l în rugăciune, şi de îndată – o, minune! – paraliticul s-a ridicat, iar demonizatul a scăpat de chinul său, spre slava lui Dumnezeu şi cinstirea Noului Mucenic.

Amintim aici mărturiile unor scriitori iubitori de Dumnezeu din Constantinopol, care, din surse sigure, au cules informaţii despre minunile pe care le-a săvârşit Sfântul.

Astfel, un oarecare creştin evlavios, înaintea sfârşitului mucenicesc al lui Ignatie, i-a dat acestuia o pungă cu galbeni, bani pe care Sfântul să-i folosească pentru nevoile lui. Când Ignatie a fost spânzurat, cine şi-ar fi închipuit că aceia care l-au chinuit nu-i vor găsi şi lua punga cu galbeni? Dar, minune! Punga s-a aflat deodată chiar la creştinul care i-o dăduse Sfântului. Acela a început a împărţi banii săracilor şi, vreme de mai multe zile, a văzut că oricât ar fi dat din pungă, aceasta nu se golea deloc.

Alt creştin, atunci când Sfântul era spânzurat de copac, din multă evlavie, a intrat în tabăra paznicilor într-o noapte, când aceia dormeau şi, împungând cu un ac picioarele Sfântului, a îmbibat o batistă cu scumpul său sânge. După câteva zile, a observat cu mare uimire că urma de sânge de pe batistă era sub formă de cruce. A arătat batista mai multor creştini, toţi minunându-se de acel semn.

În Galata, anume pe colina de pe partea de miazănoapte a Cornului de aur din faţa Constantinopolului, la Mănăstirea Kykkou, era un altar închinat Maicii Domnului. Într-o zi, doi bărbaţi au mers la acel altar – un demonizat şi un paralitic. Monahul care slujea acolo purta fesul Sfântului Ignatie, cel pe care Sfântul îl purtase în drumul său spre locul de execuţie şi pe care îl cumpărase de la unul dintre paznicii care-i păzeau trupul. Monahul a atins pe cei doi suferinzi cu fesul Sfântului, chemându-l în rugăciune, şi de îndată – o, minune! – paraliticul s-a ridicat, iar demonizatul a scăpat de chinul său, spre slava lui Dumnezeu şi cinstirea Noului Mucenic.

Fie ca prin rugăciunile Sfântului Mucenic Ignatie să fim izbăviţi şi noi de toate ispitele şi să ajungem în Împărăţia Cerurilor, cu harul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în veci. Amin.

(Sinaxarul mare al lunii octombrie, Editura Doxologia, Iași, 2015, p. 188)

Ultimele din categorie