În vremurile de demult, la Mănăstirea Pantocrator trăia un stareţ foarte virtuos, dar înaintat în vârstă şi muribund din cauza unei boli. Cunoscându-și sfârşitul prin descoperire dumnezeiască, părintele şi-a dorit să se împărtăşească cu Sfintele Taine. De aceea, el l-a şi rugat pe ieromonahul de rând, care slujea în acea zi, să termine mai repede Dumnezeiasca Liturghie. Însă ieromonahul nu s-a supus imediat dorinţei stareţului şi a continuat să slujească fără nicio grabă.

În acel moment, s-a auzit vocea mustrătoare a Maicii Domnului din icoana aflată în Sfântul Altar, în spatele Sfintei Mese, care i-a poruncit ieromonahului în repetate rânduri să termine cât mai repede Dumnezeiasca Liturghie, încât să apuce stareţul să se împărtăşească. În cele din urmă, ieromonahul a împlinit porunca Maicii Domnului, iar stareţul a adormit de îndată ce s-a împărtăşit.

Din acea zi, monahii din obște, martori la această minune, au numit-o pe Maica Domnului drept „Stareţa” (Gherontissa), iar icoana a fost aşezată pe coloana stângă a naosului central, unde se află spre închinare până astăzi. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu „Stareţa” săvârşeşte mulţime de minuni pentru cei ce aleargă la ea cu credinţă.