Un oarecare ieromonah din vremea veche, pe nume Conon, săvârșea adesea Taina Botezului. De fiecare dată când trebuia să boteze și să mirungă femei, cădea în mare tulburare, și din această pricină chiar voia să plece din mănăstire. Atunci i s-a arătat Sfântul Ioan Botezătorul și i-a zis: „Fii tare și rabdă, și eu te voi izbăvi de această luptă!” Odată, a venit la el ca să se boteze o fată de neam persan. Aceasta era atât de fumoasă, încât Conon nici n-a îndrăznit s-o ungă cu sfântul mir. Fata a așteptat două zile. Între timp, Conon, luându-și mantia, a plecat, zicând: „Nu mai pot să rămân aici” – dar îndată ce a suit dealul, l-a întâmpinat Sfântul Ioan Botezătorul, care i-a zis: „Întoarce-te în mănăstire, și eu te voi izbăvi de războiul trupului!”.

Conon i-a răspuns cu mânie: „Să știi bine că nu mă întorc acolo pentru nimic în lume! Mi-ai făgăduit nu o dată asta, dar de cuvânt nu te-ai ținut!”. Atunci, Sfântul Ioan i-a desfăcut haina și l-a însemnat de trei ori cu semnul cinstitei cruci. „Crede-mă, Conone, i-a zis el, eu doream ca tu să primești cunună pentru această luptă, dar fiindcă n-ai voit, te izbăvesc. Să știi însă că prin aceasta rămâi lipsit de plata nevoinței!”. Întorcându-se în mănăstire, Conon a botezat-o pe persană ca și cum nici n-ar fi băgat de seamă că e femeie, și după aceea a săvârșit Botezul până la moarte, fără vreo pornire necurată a trupului.

(Preot Pavel Gumerov, Cele opt păcate de moarte și lupta cu ele: ascetica ortodoxă pentru mireni, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2014, pp. 75-76)