Mitropolitul Antonie de Suroj: Hristos moare pentru toți cei pe care îi iubim și pe care nu îi iubim

Cuvinte duhovnicești

Mitropolitul Antonie de Suroj: Hristos moare pentru toți cei pe care îi iubim și pe care nu îi iubim

Dacă cineva v-a greșit, luați aminte la faptul că noi mergem cu toții la Golgota să vedem cum Hristos moare pentru fiecare dintre noi. Să vedem cum El moare pentru cei iubiți ai noștri și pentru cei pe care nu îi iubim.

Vreau doar să spun că astăzi începe pentru noi toți o împreună călătorie. Mergem împreună cu Mântuitorul Hristos către răstignirea Sa. Mergem și noi așa cum au mers ucenicii Săi, alături de El. Ei nu știau că Se îndreaptă către Cruce. Noi știm. De aceea, trebuie să cugetăm: cum ar fi să mergem împreună, lângă Hristos, la răstignirea Sa, la moartea pe care a primit-o pentru fiecare dintre noi? Cum să mergem dacă nu ne împăcăm unul cu altul? Cum putem să mergem cu Acela Care Își dă viața pentru împăcarea noastră cu Dumnezeu dacă nu găsim bărbăția, curăția și smerenia să ne iertăm unul pe altul?

De aceea, când veți merge să luați binecuvântarea de la începutul acestei căi, duceți prinos iertarea voastră unul către altul. Aduceți-vă aminte de toți cei pe care poate i-ați rănit prin purtarea, prin cuvântul vostru și cereți-le iertare, măcar în cugetul vostru. Iar dacă cineva v-a greșit, luați aminte la faptul că noi mergem cu toții la Golgota să vedem cum Hristos moare pentru fiecare dintre noi. Să vedem cum El moare pentru cei iubiți ai noștri și pentru cei pe care nu îi iubim. Mai putem după aceasta să ne uităm în jurul nostru și să ne gândim: pe omul acesta nu vreau să-l cunosc, pe acesta nu îl iubesc, pe acesta îl resping? Nu se poate! Astfel, nu se poate săvârși calea Crucii împreună cu Hristos!

De aceea, cugetăm câteva minute și iertăm totul unul altuia și cerem unul altuia iertare celor care sunt aici. Și să cerem iertare în gând celor care nu sunt aici. Celor care au murit fără să le cerem iertare. Celor care sunt departe – la care nu ajunge cuvântul nostru. Să ne rugăm pentru aceasta.

Nu voi putea veni astăzi la vecernia iertării pentru că nu mă mai țin puterile. Și vă rog, vă rog și vă implor: iertați-mă. În fața fiecăruia dintre voi sunt vinovat pentru nevrednicia mea. V-am spus multe cuvinte: cuvinte bune, adevărate, despre Dumnezeu și viața duhovnicească. Dar eu însumi sunt atât de nevrednic de ceea ce știu despre aceasta, de ceea ce predic. Iertați dacă puteți. Iar dacă nu puteți ierta, rugați-L pe Dumnezeu să-mi dea vreme de pocăință pentru ca și voi să puteți să mă iertați. (Mitropolitul Antonie de Suroj)