Părintele Mitropolit Irineu a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat semnificația acestui moment.

Cu ajutorul lui Dumnezeu împlinim rânduiala binecuvântată pentru această Sfântă Cuvioasă, de a ridica din măruntaiele pământului și de a pune în raclă spre cinstire pe Sfânta Antonina. Rânduiala liturgică de astăzi arată că Biserica are puterea de a lega și a dezlega păcatelor oamenilor, ca trecere de la viața pământească la viața cerească. Toată rânduială a fost urmată de troparul sfintei, astfel Sfânta Antonina este de acum în condiția de sfânt preamărit în Împărăția lui Dumnezeu, de astăzi noi nu ne vom mai ruga pentru ea, ci Sfânta se va ruga pentru noi lui Dumnezeu.

Sfânta Antonina este o sfântă de-a mănăstirii noastre, este un vlăstar binecuvântat al acestei mănăstiri, al Sfântului Nicodim și al Sfântului Gherasim. După moartea mamei sale, a intrat în mănăstire, unde a început să se roage neîncetat, să citească Psaltirea, viețile sfinților și rugăciuni. Sfânta a învățat și a socotit bine zilele și a dobândit viața cea veșnică, ea se sălășluiește acum cu sfinții. Multe dintre Sfințiile Voastre o cunoașteți, chiar dacă ea își ascundea foarte bine curăția sa duhovnicească. A dus o viață cu adevărat de sfințenie, duhovnicească, își păstra tăcerea ei și curăția ei. Propunerea pentru canonizare a fost făcută personal de mine, pentru că de la Sfânta Antonina am constatat virtutea smereniei și a ascultării, ea a fost un chip smerit, un chip al lui Dumnezeu, a purtat de grijă de suflet, care este nemuritor. Munca în mănăstire i-a devenit cunună de virtute, îngrijindu-se de lucrările cele mai de jos în activitățile mănăstirii. Se pocăia permanent, stătea mereu la rugăciune, se îngrijea de viața duhovnicească.

Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru această zi și să ne rugăm Sfintei Antonina ca Dumnezeu să ne dăruiască binecuvântarea Sa cea cerească! Amin!

Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana

Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana s-a născut la 7 martie 1923, în localitatea Runcu (jud. Vâlcea), primind la botez numele Ilinca. Încă din copilărie a arătat o dragoste deosebită spre rugăciune și viață curată, fiind crescută în credință şi ascultare de părinții săi.

În anul 1950 a intrat în obștea Mănăstirii Tismana, unde a primit numele Antonina la călugărie. A trăit o viață de smerenie și ascultare, fiind rânduită la îngrijirea animalelor mănăstirii, ascultare pe care a împlinit-o timp de aproximativ 40 de ani, fără cârtire.

Deși adesea neînțeleasă de cei din jur, a dus o viață duhovnicească profundă, caracterizată prin rugăciune neîncetată, post și priveghere, ascunzându-și virtuțile sub o aparentă simplitate. Avea o evlavie deosebită față de Maica Domnului și Sfântul Nicodim de la Tismana.

A trecut la Domnul în data de 23 decembrie 2011, cu pace, după ce s-a împărtășit cu Sfintele Taine. Pentru viața sa sfântă, a fost canonizată, la propunerea Părintelui Mitropolit Irineu, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2025, fiind prăznuită în fiecare an la 23 decembrie.