Maica Antonina Diaconu (7 martie 1923 – 23 decembrie 2011) a fost o viețuitoare „nebună pentru Hristos” a Mănăstirii Tismana. A intrat în mănăstire la vârsta de 26 de ani. A primit ascultare la porci, unde a stat patruzeci de ani, rugându-se neîncetat și nevoindu-se în pădure, departe de biserică, dar aproape de Dumnezeu. Este cunoscută pentru râvna și evlavia deosebită față de Maica Domnului și Sfântul Nicodim, dar și ca o mare nevoitoare isihastă, înzestrată cu darul facerii de minuni. A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana” și prăznuirea în ziua de 23 decembrie.