Se observă că fiecare copil are o înclinaţie către un anumit defect. Şi zece copii dacă aţi avea, aţi vedea că fiecare are un anume obicei rău. Unul este prea orgolios, altul este egoist, altul este lacom şi iubitor de bogăţie. Al patrulea tinde spre iubirea de plăceri şi trândăvie. Al cincilea poate că e plângăcios şi răutăcios. Şi aşa mai departe...

Însă de ce, veţi întreba, poate, trebuie să înlăturăm defectul principal din sufletul copilului nostru...? Cu toţii cunoaşteţi desigur istoria lui Goliat: israeliţii erau în război cu filistenii. Armatele inamice se aflau una în faţa celeilalte, gata de luptă. Atunci, unul dintre filisteni, cu o statură uriaşă, pe nume Goliat, a ieşit în faţa trupelor sale şi a început să îi provoace pe evrei. Îşi bătea joc de ei şi de Dumnezeul lor şi în chip provocator chema pe oricare dintre ei să vină să se lupte cu el. Nimeni însă nu îndrăznea să îl înfrunte pe înfiorătorul gigant, până când un tânăr cioban, pe nume David, având credinţa în ajutorul lui Dumnezeu, reuşi să îl învingă şi să îl ucidă, lovindu-l în frunte cu o mică piatră, aruncată cu praştia. Atunci filistenii îngroziţi, văzând că cel mai tare dintre ei fusese ucis, au fugit ruşinaţi. Să aplicăm această istorisire la problema pusă mai sus. Printre diversele defecte ale fiecărui copil se află şi câte un Goliat, adică un defect principal, mai mare ca celelalte. Pe acesta trebuie să îl învingeţi mai întâi.

(Irineu Episcop de Ecaterinburg și Irbițk, Mamă, ai grijă! Călăuziri pentru creșterea și educarea ortodoxă a copiilor, Editura Bunavestire, Bacău 2001, p. 28)