„Înaintea căderii merge cugetarea la rele” (Pilde 16, 18). Asta înseamnă că dacă nu vei îngădui gândurile rele, n-ai a te teme de cădere. Și, cu toate acestea, ce lucru este mai nebăgat în seamă de oameni? Gândurile. Oamenii le îngăduie să flecărească cum și cât vor, și nici nu se gândesc să le astâmpere, ori să le îndrepte spre îndeletniciri raționale.

Și în această învălmășeală lăuntrică se furișează vrăjmașul, strecoară în inimă răul, o amăgește și o pleacă spre acest rău. Și omul, fără să bage de seamă, se arată gata să facă răul.

Nu îi rămâne decât fie să împlinească răul ascuns în inimă, fie să lupte. Nenorocirea noastră e că mai nimeni nu face alegerea aceasta din urmă, ci toți urmează răului de parcă ar fi duși legați...

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, pp. 52-53)