Odată un pescar a mers la Cuviosul Părinte Mina, de la Schitul Sfânta Ana, şi i-a dus peşte proaspăt pentru hramul chiliei lui. Deoarece era Duminică, Stareţul l-a întrebat cu uimire pe pescar când l-a prins.

- Azi dimineaţă, a răspuns acela. Sunt foarte proaspeţi.

Atunci părintele Mina i-a răspuns:

- Fiule, nu îi pot cumpăra, căci sunt afurisiţi deoarece i-ai prins Duminica.

Dar pescarul nu putea să priceapă aceasta. Atunci Stareţul i-a spus:

- Vrei să te încredinţezi de aceasta? Dă un peşte la pisică şi vei vedea de îl va mânca.

Într-adevăr, pisica n-a mâncat peştele, ci s-a scârbit de el. Asta, fireşte, l-a cutremurat pe pescar şi de atunci înainte cinstea Duminicile şi sărbătorile.

Părintele Mina era foarte călugăros şi se distingea prin evlavie şi nevoinţă. Mânca o dată pe zi, după ceasul al nouălea (ora trei după amiaza) mâncare fără untdelemn. Aşadar, era firesc să se sălăşluiască în el harul dumnezeiesc, de vreme ce era şi foarte smerit.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, p. 138)