Cu trei ani înainte de trecerea sa la cele veșnice, în jurul anului 1968, Mama Blondina a avut un vis profetic în care tatăl ei, fost preot, i-a apărut într-o încăpere și i-a arătat un perete pe care era scris anul 1971, spunându-i: „Vezi? Să fii gata pregătită! Ăsta ți-e sfârșitul!”. La scurt timp după această trăire, ea a mers la cimitirul „Eternitatea” din Iași, și-a cumpărat loc de veci, a ridicat o cruce din piatră și a împrejmuit mormântul cu un gărduleț, pregătindu-se cu seninătate pentru sfârșitul anunțat.

Înainte de a muri, mama Blondina a încredințat celor apropiați un caiet cu rugăciuni pentru ieșirea sufletului și a cerut ca, atunci când respirația i se va îngreuna, să i se citească acele rugăciuni. Duminică, 23 mai 1971, părintele Constantin Barna a venit să-i citească rugăciuni de dezlegare și de ușurare a suferinței. Spre seară, ea a cerut să i se citească din nou rugăciunile, simțind apropierea clipelor de răscruce. După un moment de intensă emoție și rugăciune, a spus că mai primește răgaz, liniștindu-se.

În seara următoare, la ora 22:30, mama Blondina se afla în pat, în șezut, cu chipul senin. Simțind apropierea sfârșitului, a cerut să i se aducă lumânarea, spunând: „Uite că vin să mă ia!”. A fost aprinsă lumânarea și pusă în mâna ei. Cu o expresie de împăcare și lumină pe chip, a rostit cu blândețe „Iertați-mă!”, apoi s-a lăsat ușor pe spate și a închis ochii pentru totdeauna. Astfel a adormit întru Domnul mama Blondina, cu sufletul împăcat și pregătit, așa cum i-a fost vestit.

Slujba înmormântării Mamei Blondina a avut loc la Biserica „Nicoriță”, într-o atmosferă impresionantă, cu mulțime de oameni adunați – profesori, medici, avocați, călugări, sărmani și credincioși de toate felurile, care o cunoscuseră și o prețuiseră. Cei 14 preoți slujitori, corul Mitropoliei și întreaga rânduială au surprins până și pe fiul ei, întors din București, care a mărturisit cu lacrimi în ochi că nu a știut să o prețuiască. Cortegiul funerar s-a întins pe străzile Iașului, atrăgând atenția trecătorilor, iar la Cimitirul „Eternitatea”, după cântarea „Veșnica pomenire”, trupul ei a fost coborât în mormânt, în timp ce sufletul, iubit de atâția și purtător de dragoste, se înălța spre Hristos, Cel căruia i-a fost credincioasă până la sfârșit.