S-a născut la 24 februarie 1906 în satul Grășeni din Basarabia, în familia preotului Zaharia Popovici și a preotesei Serafima. Încă din copilărie a participat activ la viața liturgică a Bisericii. A urmat studiile necesare pentru a deveni învățătoare și s-a căsătorit, în 1926, cu inginerul Gheorghe Gobjilă, împreună cu care a avut un fiu, Vladislav. Viața liniștită a familiei a fost zdruncinată de ocupația sovietică a Basarabiei din 1940, care a dus la deportarea cuplului în Siberia, într-un calvar de 15 ani de suferință.

În Siberia, Mama Blondina a cunoscut foametea, nedreptățile detenției și munca silnică. În lagăr a fost întărită în credință de călugărițe și femei evlavioase, care au încurajat-o în momentele de cumpănă, mai ales după moartea soțului său. A ieșit din detenție slăbită și îmbătrânită înainte de vreme, dar cu inima neclintită în credința în Hristos. După moartea mamei sale, a primit vestea că fiul ei trăia și lucra în România, fapt ce i-a adus alinare.

În 1957 a ajuns în România, dar confruntarea cu o societate secularizată a continuat și aici. Fiul și nora sa, ostili credinței, i-au impus să aleagă între Dumnezeu și familie. Mama Blondina a ales fără ezitare credința, rămânând fără adăpost și ajungând la Iași, unde și-a găsit sprijin la o familie creștină. A devenit o prezență discretă dar statornică la Catedrala Mitropolitană din Iași, dedicându-și timpul rugăciunii, traducerii sau transcrierii de acatiste și ajutorării celor în nevoi.

În pofida greutăților, nu a încetat niciodată să slujească lui Hristos. Devenise cunoscută în rândul clericilor și credincioșilor ieșeni pentru viața sa de jertfă și curăție sufletească. A fost judecată de unii pentru viața smerită pe care o ducea, însă ea răspundea cu seninătate: „Mie nu îmi este rușine să spăl picioarele Mântuitorului Hristos”. A lăsat în urma sa caiete cu însemnări despre perioada exilului, pe care le-a încredințat spre publicare.

Mama Blondina a trecut la cele veșnice pe 24 mai 1971. În ziua înmormântării, zeci de preoți, monahi, credincioși și oameni simpli au venit să-i aducă un ultim omagiu. A fost înmormântată în Cimitirul „Eternitatea” din Iași, iar mormântul ei a devenit loc de pelerinaj. Viața sa, marcată de suferință, rămâne o pildă vie de sfințenie în vremuri de prigoană.

A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași” și prăznuirea în ziua de 24 mai.