Sfântul Ierarh Nifon, trăitor în veacul al XV-lea, a fost mai întâi simplu vieţuitor în obştea Mănăstirii Dionisiu din Athos, apoi mitropolit al Tesalonicului şi Patriarh al Constantinopolului şi, în fine, Mitropolit al Ţării Romaneşti.

După alungarea din scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti, Sfântul Nifon a revenit în Sfântul Munte, oprindu-se pentru puţin timp la Mănăstirea Vatoped, apoi mutându-se la mănăstirea sa – Dionisiu – nespunând nimănui cine este.

Aici era rânduiala ca noii începători să slujească un timp la catârii mănăstirii. Deci, a primit și Sfântul Nifon această ascultare, cu toate că era bătrân și slăbit de atâtea osteneli și necazuri. În această perioadă, Sfântul Nifon şi-a ales ca loc o mică peşteră aflată mai sus de mănăstirea Dionisiu, la o distanţă mică de poarta mănăstirii. Monahii vedeau noaptea o lumină în acel loc, în ceasurile când Sfântul se ruga.

Într-una din nopți, Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat starețului și i-a zis: „Adună pe frați și ieșiți în întâmpinarea Patriarhului Nifon, că-i ajunge lui atâta smerenie”.

Dimineața, pe când Sfântul venea cu catârii aducând lemne, clopotele au început să bată singure, iar starețul cu obștea i-au ieșit înainte și căzând la picioarele lui, i-au zis:

– Ajunge, sfinte al lui Dumnezeu, atâta smerenie și ne iartă pe noi păcătoșii, că nu te-am recunoscut!

Sfântul a mai trăit câțiva ani în mănăstire, timp în care a povățuit și a ajutat duhovnicește pe toți. S-a mutat la Domnul, în anul 1508, pe 11 august şi a fost înmormântat în mănăstirea Dionisiu.

Mormântul sfântului se află în partea de miazăzi a paraclisului cimitirului Mănăstirii Dionisiu.

Mai târziu, lângă peşteră, s-a ridicat şi un paraclis închinat Sfântului Nifon.

(Foto) Clipe de zăbavă la peştera Sfântului Nifon al Constantinopolului