Multă este pofta de viaţă a lumii. Multă este amăgirea iubirii de arginţi cu lăcomie, multă este râvna pentru haine și slavă omenească. Mult este dorul de căsătorie la cei lumeşti şi iubirea faţă de copii şi multă este deşertăciunea vieţii în multă <...> judecată, mai ales pentru cei trândavi. Cunoscând aceasta, prin lucrarea lui Dumnezeu, vom arăta vătămarea de minte a celor ce aleargă spre cele deşarte, prosteasca şi neînvăţata strădanie pentru bogăţii. Şi cum nu ar fi multă pofta de viaţă a lumii? Fiindcă totul în ea, până la simpla vedere, are desfătarea bunătătilor: felul de a umbla, mişcarea leneşă a paşilor şi pricinile pentru şuşoteli, semnul ochilor, în împodobiri, în sulemeneli, în parfumuri. Atât de mare este amestecarea aşternutului, chipul golătăţii, aprinderea fierbinţelii şi închipuirea vălurilor, strălucirea aurului şi argintului, şirul slujitorilor şi rânduiala slujnicelor, ademenirea dragostei şi lăcomia mâncărurilor, a vinului, beţia demonică, mirosul urât al cărnurilor, înălţimea teatrelor şi toată necuvioșia uşurătăţilor, răsunetul necuviincios al bătăilor din palme, al organelor şi chimvalelor, lauda tinereţii, tropăitul armăsarilor, parada ofiţerilor, sporirea agoniselilor.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 80)