Natura umanităţii cea asemenea dumnezeirii îşi are propria sa semnificaţie teologică şi ontologică: ontologică fiindcă esenţa fiinţei umane se află în constituţia sa asemănătoare dumnezeirii ca ceva ce este un fapt de necontestat; teologică, întrucât prin această natură, Dumnezeu, cu toată dumnezeiasca Sa desăvârşire, a fost definit drept ţel al vieţii omului. Această dumnezeiască asemănare reprezintă esenţa fiinţei umane. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 32)