Pe data de 12 Octombrie 1939, vaporul „Ares” a fost lovit la Nord de Irlanda de un submarin german. Echipajul s-a salvat, îmbarcându-se în două bărci de salvare care s-au legat între ele pentru a avea aceeași soartă și s-au lăsat la mila lui Dumnezeu în mijlocul Atlanticului. Radiotelegrafistul Gheorghios Kokkinos, care era și el printre naufragiați, era din Corfu și, în starea tragică în care se aflau, s-a gândit să își pună nădejdile în ocrotirea Sfântului Spiridon și de aceea a început să-l cheme în rugăciune. Ajutorul Sfântului taumaturg nu a întârziat să se arate.

În ziua următoare, pe 13 Octombrie, la ora 4.25 după-amiază, în partea de Nord-Est a orizontului s-a conturat chipul Sfântului. Pe la miezul nopții s-au arătat dinspre Nord-Vest una, două, apoi mai multe lumini. Naufragiații au considerat că sunt corăbii pescărești și au lansat semnale luminoase, ca să arate existența lor și să dobândească astfel salvarea, dar nu au primit nici un răspuns până ce s-au stins cu totul. Faptul a provocat mare indignare și tulburări, cu înjurături și blesteme din partea celor slabi în credință. Dar Ghiorghios Kokkinos nu a încetat să le recomande să aibă răbdare și nădejde în Dumnezeu și i-a îndemnat să vâslească în partea în care se arătaseră luminile. În primele ore ale zilei următoare a venit ajutorul lui Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului. La 4.25 dimineața s-au îmbarcat cu toții pe vasul danez „Sicilia”.

Spre amintirea acestei minuni, s-au pus două bărci de argint într-o cutie de cristal care se află în nartexul Bisericii, afierosire a naufragiaților salvați.