Ai bani, cheltuieşti şi acum când suntem în criză în dreapta şi în stânga, fără sens, fără mustrări de conştiinţă şi fără sentimentul vinovăţiei, cu cugetul că: „sunt banii mei, îi cheltuiesc cum vreau!" Pe de-o parte ai dreptate; într-adevăr, sunt banii tăi, însă te întreb: „Dacă aveai înăuntrul tău iubire, milostivire faţă de aproapele, ai mai fi cheltuit fără chibzuială? Nu, pentru că dragostea dinăuntrul tău ţi-ar fi spus: „Nu poţi cheltui fără socoteală atâţia bani, în timp ce vecinul de lângă tine n-are cu ce să-şi cumpere pâine!" Fiule, să nu laşi pe cel sărac lipsit de hrană, ne spune înţeleptul Isus Sirah (Isus Sirah 4, 1). Să nu lipseşti viaţa săracului, să nu-l omori pe acesta cheltuind banii fără nici o socoteală, căci prin ei ai putea să-l ajuţi să trăiască. Deci nu-l ucide prin învârtoşarea inimii tale, prin zgârcenia ta, prin iubirea ta de arginţi, prin lăcomia ta!

Sfântul Ioan Gură de Aur, care avea multă iubire pentru aproapele, le spunea păstoriţilor săi: „Cei care cheltuie fără nici o socoteală banii lor, cumpărându-şi mai mult decât hrana şi băutura necesară, sunt vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Această cheltuială rea nu este lipsită de pedeapsă, pentru că banii care ţi-au fost daţi de Dumnezeu spre întreţinerea trupului şi spre ajutorul săracilor sunt cheltuiţi fără nici un sens. Purtarea aceasta înseamnă folosirea rea a talanţilor!" (Despre soartă, Omilia 6). „Deci foloseşte-ţi bine averile tale, ca să câştigi îndoit, şi prin milostenie, şi prin buna chiverniseală!" (Despre văduvie).

Din nou Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că atunci când dăm ceva pentru Hristos fratelui sărac, în felul acesta ne punem banii şi întreaga noastră casă la loc sigur. Suma dăruită este îngerul nostru păzitor. El scrie: „În paralel cu punga ta să ai şi altă pungă. Şi pune în aceea banii pentru săraci, pentru Hristos. Astfel îţi vei păzi şi punga ta. Fă-ţi casa biserică, pentru că acolo unde există o astfel de pungă, diavolul nu se apropie. Ea este siguranţa casei tale, pază mai bună şi decât scuturile, şi decât săgeţile, şi decât suliţele, şi decât gărzile de soldaţi!" (Despre milostenie, 4).

Deşi cunoaştem ce lucru însemnat este să-l ajutăm pe aproapele, echivalent cu a-L ajuta pe Hristos (v. Matei 25, 40), când vine momentul să ajutăm pe unul dintre fraţii Lui neînsemnaţi (Matei 25, 40) „păţim ceva"! Ne cuprinde zgârcenia, mâna noastră tremură si, dacă în final îi dăm ceva, îi dăruim cât de puţin putem, deşi atunci când facem cheltuieli suntem sparţi la mână. Cu alte cuvinte, în ce­ea ce folosește sufletului nostru suntem foarte strânși la mână, dar în ceea ce-l păgubeşte, suntem foarte darnici. Să luăm aminte la acest aspect!

(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Creștinismul în fața crizei economice, Editura de suflet, Editura Tabor, București 2011, p.65-68)