Maică, mă uit trei-patru ore la televizor și mă mustră conștiința că la rugăciune stau trei-patru minute. Ce să fac, cum să mă mobilizez pentru rugăciune?

Păi, uite, deschide televizorul 3-4 minute, închide-l; roagă-te 3-4 minute, deschide-l și închide-l și iar în­chide-l și tot așa... Nu zic să inversezi total, dar fă parte egală la început. Zi „Tatăl nostru” de trei ori și pe urmă uită-te trei minute la televizor! Greu, nu?

De ce ne uităm la televizor? Ca să „uităm” de noi! De ce ne rugăm? Ca să ne amintim de noi, să ne întâlnim cu noi! Dar nouă nu ne place să ne întâlnim cu noi, pentru că suntem răi, suntem ranchiunoși, nu iertăm, nu... nu... nu...!

Păi, când mă uit la film mă consolez: uite, așa nici eu n-am avut noroc... Și mă identific cu persona­jele și trăiesc o viață de personaj de telenovelă... Urâtă viață! Nu?

Oare chiar nu vreți să aveți o viață mai fru­moasă? Sufletul omului se hrănește cu frumusețe, așa că să producem frumusețe! Și sunt mari rezerve și se creează mereu altele pentru că omenirea a produs multe lucruri fru­moase. Există muzică frumoasă, există filme frumoase, cerul e încă frumos și întreaga natură mai are multe fru­museți nepângărite de om. Nu ai timp să le vezi? Dar când te uiți la TV, uite, 4 ore, de unde ai timp? Acest privit care îți dă mustrări de conștiință este o patimă, ca fumatul, ca băutul, este o dependență, pentru că te ajută să uiți și să fugi de cele dureroase ale vieții. Sau care nu-ți plac. Ca să te bucuri de viața ta, e nevoie să o trăiești conștient și deplin așa cum este, cu dureri și mângâieri, cu pierderi și câștiguri, știind că sub toate trăirile noastre există bucuria pe care ne-a adus-o Hristos.

Pune început bun și zi: „Astăzi, chiar dacă mor și nu mă mai uit 4 ore la televizor!". Și spui în fața icoanei ce ai de gând să faci cu acel timp.

Ajută-te de rugăciunea de peste zi, cea de toată clipa. Zi „Doamne Iisuse" cu buzele, cu mintea, cu gândul, când faci lucruri care nu cer atenție prea mare: spălat, îmbră­cat, când mergi...

Așa vei descoperi că ai timp de rugăciune și rugăciunea te va învăța să mergi mai departe! Că ea e legă­tura vie cu Dumnezeu Cel viu!

Dar cu surogate nici Dumnezeu nu ne poate sătura!

(Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 55-56)