Vedem că, deşi izvorul are apă curată, totuşi pe fundul lui este mocirlă, noroi.

Tot aşa şi în adâncul inimii omului se află tot felul de necurăţii. Precum scârboasa mocirlă şi duhoarea, aşa se ascund în sufletul omului înfumurarea şi înălţarea minţii, iubirea de argint, mânia, răutatea şi invidia, necurăţia dobitocească şi orice ticăloşie.

Necurăţia de pe fundul izvorului se vede abia când apa este lovită cu o cârjă sau cu vreo altă unealtă; atunci, din cauza mocirlei sau a noroiului care se află la fund, toată apa din izvor devine tulbure. Tot aşa şi necurăţia patimilor şi a firii rele, dobitoceşti, care se află în adâncul inimii omului, se arată la vremea ispitirii.

Cine ar şti că pe fundul izvorului se află noroi sau mocirlă, dacă nu ar lovi apa şi dacă de acolo nu s-ar ridica şi nu s-ar arăta murdăria? Tot aşa, de unde am şti ce fel de ticăloşii şi necurăţii se ascund în adâncul inimii omului, dacă nu ar ieşi de acolo şi nu s-ar vădi prin faptele cele din afară?

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească din lume adunată, traducere de rasofora Domnica Ţalea, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008, p. 175)