Dragostea pentru făptură este ca o lampă micuţă, a cărei flacără se hrăneşte cu untdelemn, iar lumina ei se face aşa; sau ca un pârâu este, care curge din ploi şi a cărui curgere încetează când îi lipseşte apa. 

Însă dragostea care-şi are pricina în Dumnezeu, ca un izvor izvorăşte şi curgerea lui necurmată este, fiindcă Dumnezeu Însuşi este izvor al dragostei, iar apa nu-i lipseşte niciodată.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 165)