La sfârşitul vieţii sale, Bătrânul Eusebiu le zicea ucenicilor săi duhovniceşti care-l încurajau: “Viaţa mă apasă greu. Dacă aş mai trăi un pic, n-aş dori să fac altceva decât să mă cunosc mai bine. Acum câţiva ani aveam impresia că mă cunosc, dar împrejurările mi-au demonstrat că nu mă cunoşteam bine!”

Bătrânul Porfirie îi spunea unuia dintre fiii săi duhovniceşti: “Fii atent mai ales la dracul acediei (lenii, trândăviei). Nu-l subestima! Când domină sufletul, el îl înghite şi-l paralizează. Este un drac puternic şi intră în om cu o mulţime de alţi draci”.

Dacă omul eşuează în intenţia sa duhovnicească, păţeşte lucrul acesta din neglijenţa sa. Bătrânul Iosif zicea: “Neglijenţa ne subminează. Ea se aseamănă cu seceta, din cauza căreia nimic nu creşte. Ea întunecă totul, ea îi împiedică pe cei ce vor să ducă o viaţă duhovnicească, ea îi opreşte pe cei ce au sporit spiritual. Ea nu le îngăduie celor ce sunt în necunoaştere să înveţe Adevărul şi-i împiedică pe cei ce sunt în înşelare să se convertească”.

(Î.P.S. Andrei Andreicuţ, Mai putem trăi frumos?, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2012, pp. 109-110)