Neîncetata aducere aminte de Dumnezeu
Fă-ți obiceiul de a-ți aminti mereu de Dumnezeu. Nu este nevoie de nimic special pentru asta, ci numai hotărârea de a primi acest gând și a-ți aminti că Dumnezeu este în tine și în preajma ta și se uita la tine și înăuntrul tău cu aceeași atenție cu care cineva s-ar uita drept la tine.
Ca un ajutor, îți voi aminti un anumit secret al vieții vrednice în Dumnezeu, adică, neîncetata aducere aminte de Dumnezeu. Pentru aceasta aducere aminte este necesar să te întărești în toate felurile până când nu-ți mai părăsește mintea. Dumnezeu este pretutindeni și întotdeauna cu noi, în preajma noastră și în noi. Totuși, noi nu suntem întotdeauna cu El, și pentru că nu ne aducem aminte de El și de aceea ne permitem să facem multe lucruri pe care nu ni le-am îngădui, daca ne-am aminti de Dumnezeu. Fă-ți obiceiul de a-ți aminti mereu de Dumnezeu. Nu este nevoie de nimic special pentru asta, ci numai hotărârea de a primi acest gând și a-ți aminti că Dumnezeu este în tine și în preajma ta și se uita la tine și înăuntrul tău cu aceeași atenție cu care cineva s-ar uita drept la tine. Așadar, nu e nevoie să faci nimic, ci doar să-ți amintești că Dumnezeu se afla lângă tine și te privește. Străduiește-te să-ți faci un obicei din asta, și de îndată ce a devenit un obicei sau este aproape un obicei, vei vedea lucrarea sa mântuitoare în suflet. Dar nu uita că aducerea aminte de Dumnezeu nu este ca aducerea aminte de celelalte lucruri, ea trebuie însoțită de frica de Dumnezeu și smerenia față de El. Oamenii sunt foarte smeriți din pricina asta.
Pentru a dobândi mai ușor aducerea aminte de Dumnezeu, există o anumită metodă pentru creștinii înfocați: repetarea neîncetată a unei rugăciuni scurte de două sau trei cuvinte. Cea mai obișnuită este „Doamne miluiește; Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!". Dacă nu ai auzit niciodată de acestea, atunci ascultă, și dacă niciodată n-ai făcut așa, atunci începe chiar din aceasta clipă. Când mergi, stai, lucrezi, mănânci, mergi la culcare, repetă iară și iară cuvintele: „Doamne, miluiește, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!". Dintr-o practică îndelungată, cuvintele vor veni de la sine pe limbă și ele se vor rosti singure. Această practică are ca urmare potolirea gândurilor și stăpânirea lor. Iarăși, nu uita să însoțești rugăciunea cu smerenia. Dumnezeu și Maica Domnului să te ajute!
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viața duhovnicească și cum o putem dobândi, Editura Bunavestire, p. 193-194)
Pleacă-ți capul spre pământ!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro