«Mare ești, Doamne, și cel mai vrednic de laudă, mare este puterea Ta, și înțelepciunii Tale nu-i este număr».

Omul voiești să Te laude, o mică parte a creaturii Tale, însuși omul care-și duce încoace și încolo starea sa muritoare și mărturia păcatului său și mărturia că «Te împotrivești celor mândri». Și totuși voiești să Te laude omul, o mică parte a creaturii Tale.

Tu-l îndemni, ca să-l desfăteze lauda Ta, căci ne-ai făcut pe noi pentru Tine și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni în Tine.

(Fericitul Augustin, Mărturisiri, traducere de Pr. Prof. Nicolae Barbu, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 64, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985, p. 63)