Neştiinţa nu este nici ea o problemă exclusivă a raţiunii; deşertăciunile lumii care îşi au cuibar în mintea creştinului nu o lasă deloc să primească învăţătură din Scripturi, să-L descopere în poruncile Sale, cum îndemna acelaşi Marcu Ascetul, inspirându-se din Sf. Ioan Evanghelistul (I Ioan, 3: 24); ca atare, se impune ca primă necesitate curăţirea ochiului minţii, care să ducă la o purificare totală, ca şi menţinerea lui în curăţie.

Nepăsarea, sau nesimţirea, le îmbracă pe celelalte două ca într-o armură, încoronându-le şi ajutându-le să depărteze pe om de Dumnezeu.

Pentru a păcătui, omul întoarce spatele lui Dumnezeu, cade în lene, amorţire, stare ce poate duce, fără cuvântul viu al Scripturii în minte, la deznădăjduire şi moarte duhovnicească;

(Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, Viață - Poezie - Învățătură, Editura Doxologia, 2010, p. 306)