Fiule, nu te încrede inimii tale, căci acum se înclină într-o parte, și mai apoi se va pleca în alta.

Cât vei fi în viață, ești supus schimbării și fără voia ta, vei fi când trist, când vesel; când tulburat; acum plin de evlavie și mai apoi sec ca un puț fără de apă; acum silitor apoi leneș; odată serios și greu, altădată ușor și bezmetic.

Dar nu este așa bărbatul cel înțelept și umblat în calea duhului. El e mai presus de toată schimbarea, necăutând nici la cel ce se mișcă în inima sa, nici dincotro bate vântul nestatorniciei, ci cugetă pironind spre unul și același sfârșit, spre Mine. Astfel el, în mijlocul atâtor zguduiri, pironindu-și toate dorințele spre Mine, rămâne neclintit și pururea neschimbat.

(Urmarea lui Hristos, cap. XXXIII, Editura Buna Vestire - 1998, p.165-166)