Povestitu-s-a despre avva Netra, ucenicul lui avva Siluan, ca și când ședea în chilia sa în muntele Sinai, cu măsură se ocârmuia pe sineși după trebuința trupului. Iar când s-a făcut episcop la Faran, mai mult se strâmtora pe sineși spre viața cea aspră. Și i-a zis lui ucenicul său: avvo, când eram în pustie, nu te nevoiai așa. Și i-a răspuns bătrânul: acolo era pustie și liniște și sărăcie și voiam să chivernisesc trupul, ca să nu mă îmbolnăvesc și să caut cele ce nu aveam. Iar aici este lume și pricepere și de mă voi și îmbolnăvi aici, este cine să mă sprijinească, ca să nu pierd călugăria.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 169-170)