Căci nimic nu este atât de greu de purtat precum natura păcatului, nimic nu ne dă atâta chin precum felul răutăţii şi rătăcirile. Pentru aceasta Hristos a zis celor ce trăiesc în păcate: Veniţi la Mine, cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi, căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.” Pentru aceasta şi un alt părinte zice: „Ce este mai greu şi mai vătămător decât păcatul, după cum, dimpotrivă, ce este mai uşor şi mai folositor decât virtutea?” Căci păcatul, aşa cum este scris în Pilde, rănindu-i pe mulţi îi aruncă în osândă, cel fără de lege este prins în laţurile fărădelegilor lui. Iar virtutea, pe cei ce o lucrează îi face vii şi îi duce la înălţime, după cum zice autorul Pildelor: pom al vieţii este tuturor celor ce o stăpânesc. Păcatul corupe dumnezeiasca frumuseţe a chipului, atât a sufletului, cât şi a trupului şi îl face urât şi nevrednic, fiindcă, aşa cum spune marele Vasile: „Aşa cum sunt umbrele pentru trupuri, aşa sunt păcatele pentru suflete: le însoţesc pretutindeni, dând la iveală faptele”.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 48)