Sensul şi folosul celor trăite în cea mai mare parte sunt cunoscute mai târziu.

Noi nu cunoaştem judecăţile lui Dumnezeu. El face totul spre folosul nostru. Noi suntem legaţi de bunurile de aici, dar El voieşte să ne dăruiască bunurile viitoare prin bolile şi necazurile vremelnice de aici.

Trebuie să fim încredinţaţi că Pronia lui Dumnezeu întotdeauna ne poartă de grijă şi ne dă ceea ce ne este de folos, chiar dacă prin întâmplări potrivnice nouă.

Domnul, în mila şi înţelepciunea Sa, orânduieşte totul spre folosul şi zidirea noastră sufletească, numai că noi, din pricina slăbiciunii noastre şi a deprinderii cu patimile, înţelegem greşit, ca pruncii.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 165)