În lăcașul Sfântului Duh stăpânește Duhul Sfânt. Care va să zică, și-n mine și-n tine, și-n rudele tale, în noi, toți cei botezați, ce suntem lăcașe ale Sfântului Duh, stăpânește unul și același Duh Sfânt. Prin acel Duh respirăm și trăim. Prin El ne sfințim, prin El ne unim între noi într-un trup, nu într-unul stricăcios, nici după fire, ci în trupul lui Hristos, ce s-a zămislit fără poftă omenească în Nazaret, s-a schimbat la față pe Thavor, a înviat pe Golgotha și s-a înălțat la cer. 

 

Iar când în noi toți, ca în niște sfinte lăcașe, stăpânește Duhul Sfânt, atunci și în adunarea noastră a tuturor, adică în Biserica Dumnezeului celui Viu, stăpânește același Duh Sfânt. Iar când în mulți oameni stăpânește unul și același Duh Sfânt al lui Dumnezeu, atunci toți - mii, sau milioane, sau miliarde - sunt ca un singur om. Urmând chipul unuia și aceluiași Duh a lui Dumnezeu, mulțimea ajunge unime. Și tot așa, prin grija și dragostea față de toți și de toate, un om ajunge ca mulți, iar unimea ajunge mulțime. Toate prin puterea Sfântului Duh și al sfintei dragoste.

 

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniței, Editura Predania - București 2007, p.217)