Nimeni nu trebuie să-şi plângă soarta. Nici cel care înţelege că alcătuirea lui psihică este de vină pentru stările rele pe care le are, nici cel care nu pricepe nimic. Starea fiecărui om este iconomisită de Dumnezeu spre binele lui, şi fiecare va vedea că tot ceea ce i se întâmplă este spre binele lui.

Omul găseşte rezolvare tocmai atunci când nu se macină înlăuntrul său, când nu-şi plânge de milă, ci-şi spune: „Omul nu poate fi o pradă uşoară. Bunul Dumnezeu există, este bun mereu şi iconomiseşte bine totul pentru fiecare în parte. Indiferent ce se întâmplă, este spre binele meu!”. Imaginaţi-vă ce-ar însemna dacă fiecare om ar gândi aşa!

(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Sufeltul meu , temnița mea, Editura Bizantină, p. 119)