Nu-l biruie patimile pe cel care urăşte pricinile lor. Astfel, cel pe care îl lasă nepăsător ruşinea, nu e atras de slava deşartă, cel ce iubeşte să fie defăimat nu se tulbură de necinste şi cel ce are inimă smerită şi înfrântă nu se învoieşte la desfătarea trupului. Cine crede cu adevărat în Hristos nu va fi covârşit de mulţimea grijilor pentru cele vremelnice şi nu se va gâlcevi din pricina lor.

Cel care, fiind defăimat şi necinstit de alţii nu-i vrăjmăşeşte nici măcar cu gândul, a dobândit adevărată cunoştinţă şi arată credinţă tare în Hristos Iisus, Domnul nostru.

Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine: că tot aşa făceau proorocilor mincinoşi, părinţii lor (Lc. 6, 26). Poporul Meu! Cei ce vă fericesc, vă amăgesc pe voi, şi cărarea picioarelor voastre o smintesc (Is. 3, 12).

Vai nouă, dacă numele nostru e de departe mai slăvit ca faptele.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 77-78)