Îmi aduc aminte cazul unei femei care s-a căsătorit cu un văduv. Era un bărbat care merita, iar ea s-a bucurat că au rămas împreună. Un singur lucru, însă, o deranja, şi din această cauză a ajuns să-mi ceară sfatul.

„Ce s-a întâmplat”, spunea ea, „a fost că, în clipa în care am ieşit din biserică după nuntă, fosta lui soţie parcă a înviat şi a devenit parte a relaţiei noastre. Acum ştiu cum gătea ea, cum arăta ea, cum mergea, cum vorbea, tot! Înţeleg că i-a fost greu”, a adăugat femeia, „dar nu cred că relaţia noastră poate funcţiona dacă nu o eliminăm pe fosta lui soţie din ea...”.

Până la urmă, nu au reuşit. Cu părere de rău trebuie să îţi spun că bietul om nu a reuşit niciodată să înţeleagă că nu poţi cuceri o femeie comparând-o şi raportând-o permanent la meritele alteia.

Asta nu este valabil numai în acest caz. Foste prietene, vecine, soţiile altor bărbaţi, o secretară drăguţă, vedete de film sau modele de pe coperţile revistelor, indiferent dacă sunt singure, văduve sau divorţate ‒ pentru toate este la fel de valabil. Inclusiv pentru mama ta!

Una dintre cele mai întâlnite greşeli pe această temă se referă la cazurile în care bărbaţii nu reuşesc să îşi aşeze soţiile ca prioritate principală, în locul mamelor. Eu ştiu că şi tu ai o admiraţie foarte mare pentru mama ta, iar asta e foarte bine! Găteşte excelent, ţine o casă întreagă, e foarte amuzantă şi, după părerea mea, e o femeie unică! Dar ea este așa pentru mine, care sunt soțul ei, nu pentru tine! Tu ai acum o nouă prioritate principală, propria ta familie, şi ai face bine să te asiguri că soția ta ştie că ea este pe primul loc în inima ta.

Dacă insist prea tare pe ideea aceasta e pentru că am văzut prea mulţi bărbaţi cărora nu li s-a spus sau nu au înţeles niciodată că o femeie nu poate fi remodelată după calităţile alteia.

(Charlie W. Shedd, Scrisori către Filip. Sfaturi unui tânăr căsătorit, Editura Bizantină, 2011, p. 88)