În familie, puterea iubirii se măsoară în capacitatea de a ierta

Iertați-vă greșelile unul altuia, apreciați-vă unul pe celălalt, judecați cu dragoste, fiindcă numai așa veți putea păstra echilibrul și starea de pace în relația voastră! Se spune că „Cine iubește cu adevărat poate să ierte, însă cine nu poate să ierte iubește puțin.”

Ca și în relația cu Dumnezeu, unde cererea și primirea iertării de către om sunt esențiale pentru continuarea legăturii de iubire cu El, și în relațiile sociale căutarea și oferirea iertării au un rol foarte important.

Cu atât mai mult e valabil acest lucru în familie, întrucât puterea iubirii se măsoară în capacitatea omului de a-și ierta soțul/soția. Așa cum Dumnezeu te iartă pe tine, și tu ar trebui să-ți ierți ființa dragă din toată inima, fără regrete, fără condiții. Prin iertare, nu faci altceva decât să-I urmezi exemplul lui Dumnezeu. Și așa toate fărădelegile îți vor fi iertate și ție de către El: „întreaga noastră viață produce continuu păcate. Păcătuim permanent cu gândul, cu inima, în general, cu toate simțirile trupești și duhovnicești ale sufletului. Gândiți-vă ce mare «producție» de păcate avem! Dacă iertăm aproapelui nostru păcatele, anulăm toată această producere a păcatelor.” (Gheron Efrem Filotheitul) Dar pentru că noi nu suntem ca Dumnezeu, iertăm greu sau doar cu condiția să primim ceva în schimb. Iar când greșim, îi cerem greu iertare celui de lângă noi, considerând că el ar trebui să ne ierte fără condiții.

Așa cum arătam mai sus, cheia iertării este smerenia. Rostind cuvântul „lartă-mă!”, harul Duhului Sfânt coboară și-i deschide inima celuilalt. Altfel spus, prin iertare se restabilește echilibrul dintre voi. Se întâmplă totuși ca de foarte multe ori să apară orgoliul și să nu vrem să spunem: „lartă-mă!” Te îndemn să renunți la orgoliu și să te smerești, iar dacă tu ai greșit cu ceva, să-i ceri numaidecât iertare din toată inima soțului tău/ soției tale! În plus, nu-ți judeca cu asprime ființa iubită! lart-o când greșește, ca să primești și tu, la rândul tău, iertarea! „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?” (Matei 7, 1-3)

Cine iubește cu adevărat poate să ierte, însă cine nu poate să ierte iubește puțin. Prin urmare, iertarea verifică intensitatea iubirii, iar „dragostea acoperă mulțime de păcate”, după cum spunea Sfântul Apostol Petru (I Petru 4, 8).

În familiile de credincioși există un ritual ce se săvârșește în fiecare duminică și cu ocazia sărbătorilor de peste an. Înainte să plecăm la Sfânta Liturghie, ne cerem iertare unii altora. În familia mea, chiar fiul nostru cel mic face asta, deși greșește cel mai puțin. Momentul în care ne adunăm toți în hol, ne îmbrățișăm și ne spunem „lartă-mă!” îmi provoacă întotdeauna o emoție sfântă ce mă ajută să intru în starea de pace propice Sfintei Liturghii.

Iertarea este o mare taină; prin cuvintele „lartă-mă!”, se deschid cerurile: „Soarele să nu apună peste mânia voastră. (...) Fiți buni între voi și milostivi, iertând unul altuia, precum și Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.” (Efeseni 4, 26, 32)

Am primit o lecție de viață foarte frumoasă de la doi tineri dragi sufletului meu. Ei mi-au spus că, de fiecare dată când au discuții contradictorii, nu adorm până nu își cer iertare unul altuia, indiferent cine a greșit sau care este intensitatea greșelii: „Momentul împăcării generează o emoție frumoasă, care aduce bucurie serilor noastre și nu numai!”, au mărturisit ei.

În general, femeile nu pot rămâne mult timp în stare de tensiune, întrucât își doresc ca viața lor și a celor din jur să fie trăită în pace și în armonie. Spre deosebire de ele, unii bărbați — din fire mai activi, și din păcate, mai puțin preocupați de latura sensibilă a relației – nu consideră că ar trebui să facă ceva ca să iasă imediat conflict și nu depun nici cel mai mic efort să restabili echilibrul. Există însă și cazuri fericite, mă refer la acei bărbați înduhovniciți care, odată ce a apărut o discuție contradictorie cu persoana iubită, simt o nevoie acută de împăcare cu aceasta, asumând faptul că restabilirea echilibrului dintre ei vine doar în urma unui dialog onest izvorât dintr-o smerenie autentică.

Scopul iertării este îndreptarea. De aceea lisus Hristos, după ce i-a iertat păcatele unui om, i-a spus: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău.” (loan 5, 14) Cu alte cuvinte, cel care a greșit trebuie să conștientizeze aceasta și să nu uite că, odată ce a primit generoasa iertare, ar fi bine să nu mai greșească, ci să se gândească la cel care l-a iertat. Fii, așadar, un izvor de iubire și de iertare și vei primi, cu siguranță, dragostea, admirația și aprecierea familiei tale!

Iertați-vă greșelile unul altuia, apreciați-vă unul pe celălalt, judecați cu dragoste, fiindcă numai așa veți putea păstra echilibrul și starea de pace în relația voastră!

Iată câteva soluții însoțite de exemple de viață care te vor ajuta să înțelegi că iertarea aduce pace și bucurie în familie.

- În timpul unei discuții aprinse, fii tu primul,-a care spune „lartă-mă!” Nu privi înapoi, nu reproșa! În caz contrar, riști să-ți pierzi pacea, care este mai prețioasă decât dreptatea, și să amplifici inutil tensiunea. Vei putea continua discuția și lămuri unele aspecte mai târziu, când nu va mai exista aceeași tensiune între voi.

- Când a apărut o neînțelegere cât de mică între voi, prioritatea trebuie să fie redobândirea echilibrului prin iertare. Viața fără iertare nu este plăcută lui Dumnezeu. Însusi Domnul nostru lisus Hristos le recomandă celor Îl urmează acestea: „Deci, dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău.” (Matei 5, 23-24). Altfel spus, atunci când vii la biserică și iți amintești ca ești certat,-a cu aproapele tău, împacă-te mai întâi cu el și apoi vino în casa Domnului! Mai de folos este pentru sufletul tău să găsești soluții la conflictul existent decât să vii la biserică, hrănindu-ți în mod fals conștiința și prezentându-te lumii ca „un bun creștin”. Dacă nu iubești și nu ierți, nu te poți numi creștin, întemeietorul creștinismului tocmai de aceea a venit pe pământ: să iubească, să ierte și să ne învețe și pe noi să facem asta.

- Prin iertare, îl vei alege întotdeauna pe Hristos. Când te îndrepți spre scaunul de Spovedanie, dorind să primești darul sfânt al iertării și să te poți împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului, te vei întâlni permanent cu o condiție sine qua non: să-ți ierți aproapele. Însuși duhovnicul, înainte să se împărtășească, iese în fața poporului și îi cere smerit iertare: „Iertați-mă, fraților!”, apoi rostește cu dragoste: „Dumnezeu să vă ierte și să vă binecuvânteze! Sănătate sufletească și trupească să vă dăruiască!”

(Părintele Vasile Ioana, Cartea familiei, Editura Bookzone, București, 2021, pp. 89-93)

Îți mai recomandăm și: Iertarea și îngăduința sunt indispensabile în viața de familie

„Iartă-mă, dragostea mea!” sau cum păstrăm pacea în căsnicie

De la același autor

Ultimele din categorie