Umblând oarecând, Sfântul Andrei, a întâmpinat pe un oarecare dregător, care trecea alături şi, cunoscându-i viaţa lui, a scuipat spre dânsul, zicându-i: „Viclean, desfrânat, batjocuritorule al Bisericii, oare nu te prefaci tu că mergi la biserici şi zici: Mă duc la Utrenie, şi tu umbli la lucrurile cele spurcate ale satanei? Nelegiuitule, cel ce la miezul nopţii te scoli şi mânii pe Dumnezeu, iată, acum a sosit vremea ta, ca să-ţi iei răsplătire după faptele tale. Au ţi se pare că te vei tăinui de înfricoşătorul şi atotvăzătorul ochi al lui Dumnezeu, Cel ce pe toate le vede?".

Iar acela, auzind acestea, și-a lovit calul său și s-a dus, ca să nu se ruşineze mai mult. Iar după câteva zile, s-a îmbolnăvit dregătorul de o boală grea şi a început cu încetul, a se usca de pe el carnea lui, iar cei din casa lui îl purtau de la biserică la biserică și de la doctor la doctor și el nu avea nici un folos. Iar după puţin timp, nenorocitul acela s-a dus la munca cea veşnică. Pentru că, într-o noapte, Sfântul Andrei a văzut, aproape de curtea lui, pe îngerul Domnului care era ca o văpaie de foc şi ţinea un toiag mare de văpaie, venind dinspre apus. Iar dacă a mers la acel bolnav, a auzit un glas de sus, zicând: „Bate-l pe acest batjocoritor şi urât sodomit şi, bătându-l, să-i zici aşa: Mai vrei oare să faci păcate şi să spurci felurime de oameni? Sau, prefăcându-te a merge la Utrenie, vei merge oare la diavoleasca fărădelege?". Şi a început îngerul a-l bate pe el şi a-i spune lui cele poruncite. Şi se auzea glasul celui ce grăia şi bătaia toiagului, iar cel ce bătea era nevăzut. Şi aşa, fiind bătut, omul acela, a început a spune, vrând şi nevrând, fără ruşine: „De acum nu voi mai păcătui niciodată, miluieşte-mă!". Şi aşa, pedepsit fiind trei zile şi trei nopţi zicea: „Nu voi mai păcătui!" (fiindcă nu-şi dăduse încă sufletul).

Şi am scris aceasta, prietenii mei, auzind-o de la fericitul Andrei, spre folosul şi îngrozirea sufletelor noastre, ca, vieţuind în lumea aceasta, să ne păzim de vicleşugurile vrăjmaşului. Că nu se poate ascunde nimic de Dumnezeu, nici de Sfinţii Lui.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 190-191)