- Prea Cuvioase, credeţi că în fiecare din noi este un strop de ateism?

- Asta-i o întrebare… Să vorbim doar de biruinţă!

- Deci nu-i o parte rea în om…

- Nu există! Nu suntem creaţi pentru aşa ceva! Nu suntem creaţi cu un strop de virtute, ci cu totală virtute. O asemănare şi un chip al lui Dumnezeu. De restul să nu vorbim, restul sunt căderi, restul este aspectul iadului. Nu putem spune că sunt creaţii ale lui Dumnezeu. Dumnezeu n-a creat pe diavol ca să cadă. L-a creat bine, însă l-a făcut liber, ca şi pe noi. Dacă nu ne-ar fi făcut liberi, n-ar fi fost o creaţie desăvârşită… Ne-a făcut liberi ca să avem merite. Să mergem pe picioarele noastre, tot cu ajutorul tainic al Lui, spre Mântuire. Şi atunci primim încununări şi veşnicie fericită lângă Dumnezeu. De ce să vorbim de ateism? Acestea sunt accidente, incidente, nu-s lucruri ce fac parte din valoarea omului. Omul este numai virtute. De ce să ne băgăm singuri în gura lupului? Fiinţa noastră nu este asta, cu nici un chip. Şi voi, şi toţi ceilalţi primiţi această rugăminte a mea: intraţi într-o mai mare trăire creştină!

- Noi încercăm, Prea Cuvioase…

- Nu încercaţi! Mergeţi la sigur. Nu mai merge pe încercate, de încercat a încercat Hristos. Dar voi mergeţi la sigur. Să fim într-un continuu optimism. Şi când spun asta, mă adresez întregii Românii…

(Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003,  pp. 21-22)