Nu te mâhni că nu ai hamuri din curele, căci, dacă se rup cele din coajă de tei, le legi şi poţi s-o iei la fugă. La întrebarea: „Ce înseamnă  cuvintele acestea, părinte?", stareţul a răspuns: „Mergea odată un boier bogat în troica lui. Avea şi caii foarte buni, şi hamurile din curele. Mergea şi un sărac. Avea şi calul slab, şi hamurile din coajă de tei. Amândoi au  căzut într-o groapă şi li s-au rupt hamurile. Slobozindu-se oarecum din acea groapă, săracul şi-a înnodat hamurile de coajă şi a plecat în treaba lui, iar cel bogat a rămas pe loc, căci hamurile de curele trebuiau cusute".

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 193)