„Nu-ţi ajunge, mă? Nu te-ai mustrat tu destul pe drum?”
Nu m-o spovedit Părintele, nici nu s-o uitat la mine! N-am zis nimic, că nu puteai... în faţa Părintelui, nu comentam, nu îndrăzneam.
Haideţi să vă mai zic una... Bine că mi-am adus aminte, că e frumoasă şi asta! Am zis cândva: Gata, mă pregătesc! Mă pregătesc, postesc, ca să mă spovedească Părintele şi să mă pot împărtăşi şi eu. Părintele nu slujea, pe când era la Drăgănescu; slujea Părintele Bunescu. Şi zic: Las că mă împărtăşeşte Părintele acolo. Nu m-o spovedit Părintele, nici nu s-o uitat la mine! N-am zis nimic, că nu puteai... în faţa Părintelui, nu comentam, nu îndrăzneam. Ce, îmi tremurau picioarele!
Mă duc altădată..., cu totul nepregătit. Cu păcat pe mine! Atâta m-am mustrat pe drum!... Păi cum mă eu? Păi cum mă înfăţişez eu Părintelui? Păi cum?... Numai m-o chemat Părintele, m-o dezlegat şi gata! No, pentru noi acum, în ziua de astăzi, e ceva neobişnuit. Neobișnuit! Cum, domnule? Adică atunci când te pregăteşti - că vedeţi că toţi oamenii zic că se pregătesc, că se duc -, nu bagă în seamă. Şi, când eşti pregătit, cred că nu eşti pregătit. Şi o zis Părintele: Nu-ţi ajunge, mă? Nu te-ai mustrat tu destul pe drum? Numai îţi trebuia dezlegarea şi atât. Vedeţi cum face omul legătura cu Dumnezeu?! Te spovedeşti lui Dumnezeu - să recunoşti înaintea lui Dumnezeu neputinţa ta, să te arăţi exact cum eşti! Şi când te-ai dus la Părintele, păi recunoşti starea în care eşti. Nu cum se duc acum unii pe la preoţi şi n-au ce mărturisi.
(Pr. Ghelasie Țepeș, Părintele Arsenie Boca – Fiți îngăduitori cu neputințele oamenilor, Editura Agnos, Sibiu, 2013, p. 67)
Să ne uităm la Sfântul Ioan Botezătorul, prietenul Lui Hristos, și să ne minunăm de smerenia lui!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro