Dacă vei face vreun oarecare bine, păzeşte-te de preamărire; căci dacă te vei lăuda, dintr-o dată cu preamărirea ta vei păgubi toate câte le-ai dobândit prin muncă şi te vei lipsi de harul lui Dumnezeu, căci dintru laudă se naşte înălţarea, iar din înălţare - căderea, iar căderea este înstrăinarea de Dumnezeu. Dumnezeu, Care a făcut toate, este proslăvit şi preamărit de oameni, deşi nu cum se cuvine, iar tu, care nu ai nimic de la tine, fără temei doreşti să fii lăudat şi proslăvit.

Nu-ţi dori laudă de la oameni, nici tu însuţi nu te lăuda. Dumnezeu ştie toate şi vor afla şi oamenii şi fără de preamărirea ta te vor lăuda, dacă faptele tale vor fi bune. Dar dacă te vei preamări pe tine însuţi, toţi te vor urî. Însă de nu te vei preamări însuţi, atunci Dumnezeu şi oamenii te vor preamări. Dacă vei trece cu tăcerea cele ale tale, Dumnezeu va grăi despre tine. Însă de tu vei grăi lucruri mari despre tine, Dumnezeu va tăcea despre tine şi te va lepăda.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabet duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 62)