Nu vă raportaţi la căsnicie ca la ceva de la sine înţeles – ea are nevoie de îngrijire zilnică

Viaţa nu stă pe loc. Nici căsniciile noastre nu trebuie să stea pe loc. Perechile noastre trebuie să se maturizeze, şi la fel şi noi. Putem creşte împreună, ţinându-ne de mână. Prin căsătorie, pornim împreună pe calea vieţii. Pe parcursul călătoriei, peisajul se va schimba, anotimpurile se vor schimba, şi ne vom schimba şi noi. Dar putem ajunge la capătul călătoriei păstrându-ne căsnicia nevătămată şi chiar mai îndrăgostiţi decât în ziua în care ne-am căsătorit.

Căsniciile noastre vor trece prin tot felul de provocări – foarte multe neînsemnate şi câteva majore. Ne vom confrunta cu obstacole şi ocoluri de tot felul – emoţionale, financiare, de sănătate, influenţe exterioare, probleme legate de familia extinsă – precum şi cu chestiuni ce ţin de mediul de viaţă (cum ar fi faptul că nu ne place locul în care trăim).

Aceste provocări, obstacole şi ocoluri nu trebuie ignorate. E necesar să vă găsiţi timp să discutaţi în cuplu şi să căutaţi sfaturi de încredere de la alţii. Dacă vreţi să vă protejaţi căsnicia, nu treceţi cu vederea aceste aspecte. Dacă vreţi să vă salvaţi căsnicia în viitor, nu vă ignoraţi partenerul în prezent.

Problemele nu vor dispărea de la sine. În căsnicie nu e totul roz, ca într-un basm în care toţi „trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Căsnicia presupune efort în vederea găsirii de soluţii la orice problemă pe care viaţa v-o aduce înainte. Ea implică un angajament de iubire, dăruire şi iertare între voi doi. Trebuie să aveţi încredere că „suntem împreună implicaţi şi o să o scoatem la capăt”.

Se întâmplă uneori ca maşina noastră să nu pornească, cu toate că e dotată cu toate componentele tehnice necesare. Dar nu abandonăm maşina când dă rateuri. Cerem ajutor, rezolvăm problema; şi ne continuăm drumul. Odată ce maşina merge din nou, depinde de noi cât de bine o conducem şi în ce direcţie pornim.

Căsnicia presupune îngrijire zilnică. Mă văd nevoit să repet: nu vă raportaţi la partenerul vostru ca la ceva de la sine înţeles. Nu vă raportaţi la căsnicie ca la ceva de la sine înţeles.

Căsnicia e asemenea unei grădini. Dacă vrei să ajungi să te înfrupţi din recoltă, trebuie să ari, să semeni, să pui îngrăşământ, să pliveşti, să uzi şi să culegi roadele. Când procedezi aşa, vei trăi bucuria creaţiei aşa cum a gândit-o Dumnezeu.

Dar nu e suficient să faci toate cele arătate mai sus. Ce se întâmplă dacă nişte insecte, animale ori păsări îţi atacă grădina? Trebuie să o aperi şi să o protejezi de lucrurile care vor să o distrugă. Aşa că o împrejmuieşti cu un gard; o păzeşti. Pulverizezi insecticide şi pui o sperietoare. Faci orice e nevoie ca să îţi protejezi şi să îţi aperi grădina.

Căsnicia e mai de preţ decât o grădină. Nenumărate forţe negative ne asaltează căsniciile. Trăim într-o cultură ostilă căsătoriei. Televiziunea, filmele şi revistele, toate promovează comportamente care ne vor distruge căsnicia dacă ni le însuşim. Oameni cu interese şi motive ascunse vor căuta să submineze unitatea dintre noi şi partenerul nostru. Donjuanul şi femeia seducătoare, deghizaţi în prieteni binevoitori, sunt lupi ascunşi care aşteaptă răbdători să ne devoreze.

Viaţa nu stă pe loc. Nici căsniciile noastre nu trebuie să stea pe loc. Perechile noastre trebuie să se maturizeze, şi la fel şi noi. Putem creşte împreună, ţinându-ne de mână. Prin căsătorie, pornim împreună pe calea vieţii. Pe parcursul călătoriei, peisajul se va schimba, anotimpurile se vor schimba, şi ne vom schimba şi noi. Dar putem ajunge la capătul călătoriei păstrându-ne căsnicia nevătămată şi chiar mai îndrăgostiţi decât în ziua în care ne-am căsătorit.

(Constantine Nasr, Arta căsniciei: cum să rămâneți împreună când lumea vă desparte, Editura Theosis, Oradea, 2021, pp. 77-79)

De la același autor

Ultimele din categorie