Numai prin propriile noastre puteri nu putem face nimic bun
Smereşte-te, căieşte-te de râvna ta nechibzuită de mai înainte, socoteşte-te ultimul dintre toţi, cere ajutor de la Dumnezeu şi de la Preacurata Maică a Domnului şi vei primi uşurarea luptei şi vei cunoaşte că prin puterile noastre nu putem face niciun lucru bun.
Pentru că văd în tine multe schimbări de la viața duhovnicească spre cea trupească, voi scrie câte ceva împotriva acestui lucru. Ai avut pornire către viaţa duhovnicească, însă aceasta a fost una părută şi trufaşă. De aceea şi culegeai rodul amar al înşelării, îndulcindu-te părut cu viaţa cea sfântă şi cu mângâieri mincinoase, aparent duhovniceşti. Iar dacă ţi-a căzut vălul înşelării şi ai cunoscut starea păgubitoare în care te-ai aflat, atunci s-a ridicat război împotriva ta, prin care vrăjmaşul până acum nu te-a deranjat în niciun chip, iar tu din aceasta te încredeai în păruta-ţi sfinţenie, năzuind la mantie şi la zăvorâre.
Toate acestea însă erau din trufie, ca să-ţi vezi părelnica sfinţenie, dar nu aveai nici urmă de smerenie, fără de care toate faptele noastre cele bune nu sunt plăcute înaintea lui Dumnezeu. În războiul ce s-a pornit acum asupra ta să nu deznădăjduieşti, ci, cunoscând că acesta ţi-a fost îngăduit pentru mândrie – şi că gândurile tale de acum sunt cu totul opuse celor de atunci –, smereşte-te, căieşte-te de râvna ta nechibzuită de mai înainte, socoteşte-te ultimul dintre toţi, cere ajutor de la Dumnezeu şi de la Preacurata Maică a Domnului şi vei primi uşurarea luptei şi vei cunoaşte că prin puterile noastre nu putem face niciun lucru bun. (Sfântul Cuvios Macarie de la Optina)
(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, vol. I, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 158)
Maica Domnului – smerenia care a încăput dumnezeirea
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro