Numele noastre sunt scrise în ceruri: să nu le ştergem, deci, cu acritura cea nimicitoare a vieţii iubitoare de dezmierdări, ca să nu ne spună şi nouă Domnul: Fii am născut şi am crescut iar ei s-au lepădat de Mine (Is. l, 2), şi să nu cadă asupra noastră mustrarea lui Pavel: alergaţi bine - cine v-a oprit? (Gal. 5, 7).

Îndelung ai slujit trupului spre pierzare: trezveşte-te acum cu mintea, robeşte trupul duhului, alipeşte-te de Domnul, şi El va împlini cererea inimii tale. Iubind odihna, desfătarea şi răsfăţul pântecelui, te-ai asemănat dobitoacelor necuvântătoare; acum, însă, te străduieşte să recapeţi frumuseţea cea dintâi; caută cele de sus, unde este Iisus Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu (Col. 3, 1). Patria ta cea adevărată este Ierusalimul cel ceresc, împreună-cetăţenii şi prietenii tăi - cei întâi născuţi, care sunt scrişi în cartea vieţii. Caută spre cer, spre pământ şi spre mare, şi judecă: dacă cele văzute sunt atât de minunate, cum trebuie să fie cele nevăzute? Nu te opri la cele dintâi, ci caută-le pe cele de pe urmă.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 28)