Am descoperit printre cărțile cuprinse în Donația Părintelui Mircea Păcurariu către Biblioteca Mitropoliei Ardealului – parte integrată a Bibliotecii Universității „Lucian Blaga” – un volum care mi-a reaprins interesul pentru unul din Arhiereii mărturisitori ai Bisericii: Gheorghe Enache, Adrian Nicolae Petcu, Despre curajul de a rosti: Episcopul Nicolae Popovici al Oradiei (Ed. Partener, Galați, 2009, 167 pg.).

O să-mi spuneți că e o apariție de prea de mult deja. Iar eu am să vă spun că devine tot mai actuală. O întreagă arhivă, răscolită cu tâlc de cei doi autori, astăzi nume recunoscute în cercetarea istoriografică a Arhivelor Securității, ne ridică din colbul uitării efigia unui Episcop răstignit pe interesele democrației comuniste, dar și al lașității celor din jurul său. Nu e vorba aici numai de Episcopul Nicolae Popovici. Ci de Ortodoxia administrativă, de colportorii intereselor comuniste în corpusul Bisericii.

Veți citi despre activitatea Nicolae Popovici până în 1945 (pp. 7-13), despre politica față de culte a comuniștilor români între 1944-1948 și rolul episcopului Nicolae Popovici (pp. 14-24), despre demersurile de supraviețuire morală a unui episcop-luptător (pp. 25-43), despre cronica unei pensionări anunțate: activitatea episcopului Nicolae Popovici în anul 1950 (pp. 44-77) și despre anii săi de exil (pp. 78- 106). Un aspect important îl reprezintă Bibliografia (pp. 107-109) și Anexa documentară (pp. 110- 159) cu documente și fotografii inedite.

Dincolo de efortul autorilor volumului de a limpezi o perioadă extrem de tulbure a interacțiunii comunism-Biserică Ortodoxă din România, cartea este și un bun manual de cunoaștere a profilului parvenitului eclesial, care își trădează dintâi biserica sa (unită) și odată intrat în rândurile preoțimii ortodoxe aplică același linșaj cu sprijin securistic în noua sa unitate de cult. O lecție bună despre cum din același aluat de prescură se pot naște și sfinții mărturisitori și lașii delatori.

Sursa: tribuna.ro