De foarte multă vrem așteptam o sinteză a începuturilor minciunii comuniste pe teritoriul și în inima României. A apărut. Ne-a luat 31 de ani. Gheorghe Onișoru a publicat volumul „Stalin și poporul rus... Democrație și dictatură în România contemporană. Stalinismul în România” (Editura Corint Istoric. Autori români, București, 2021, 446 pag.). Nu. Nu insist asupra personalității autorului. Prin eforturile sale s-a impus drept unul dintre cei mai atenți experți în pecetluirea stalinistă a României. Cercetător la Iași și apoi la Institutul pentru Studiul Totalitarismului din București, președinte al Colegiului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (2000-2006) – îmi pare chiar primul președinte al instituției – acum crește generații de studenți și profesori în istorie la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Volumul acesta este efectiv un dar la adresa generațiilor tinere, un curs deschis despre tragedia prin care România a fost arestată, torturată, alienată. Cu mare talent scriitoricesc, autorul ne pune la dispoziție analize, interpretări și documente – unele remarcabil traduse și topite în actele istorice – ale perioadei în care stalinismul a fost injectat în vena de demnitate a poporului român. Sunt remarcabile paginile despre greva regală, atitudinea politicienilor – unii deveniți peste noapte politruci – acțiunile prin care sunt furate alegerile (zise ultimele libere din România). Ceea ce este însă înspăimântător, mai ales în actualul context, este neputința Marii Britanii, Franței și Statelor Unite de a salva oamenii de cultură politică, expunerea lor cu o naivitate vrednică de un film hollywoodian prost, mediocru. Pentru nostalgicii comunismului nu strică să urmărească cum oameni ca Ana Pauker ori Gheorghe Gheorghiu Dej, Petru Groza ori șleahta intereselor comunist-partinice au dat pe mâna lui Stalin libertatea și economia românească. Sunt câteva chipuri care trec dincolo de istorie. Îmi pare că Iuliu Maniu și Lucretiu Pătrășcanu – oricât ar fi de diferiți – exprimă cel mai dureros drama României, jocul de barbut politic la care a fost supusă.

Revin. Amănuntele din documente, așezarea lor în aliajul de text al cărții te obligă să reiei lecturi și să-și revezi opțiuni. De exemplu, analiza făcută factorului minorității maghiare în infiltrarea comunismului în România devine una dintre provocările lecturii și istoricul are tăria de a se ține echidistant, fără a fura însă conținutul de adevăr istoric pe care-l prezintă. O lecție muncită, așezată la îndemâna noastră prin forța unei scriituri remarcabile, excelent secondate de cunoașterea unei realități de care trebuie, obligatoriu, să ne aducem aminte.

Sursa: tribuna.ro